| Pages in topic: < [1 2 3] | pret standard pe cuvant-sursa Thread poster: sambal
|
|---|
Bernd Müller (X)
Germany
Local time: 19:22
German to Romanian
+ ...
| Încercare de pronostic- distribuţia traducătorilor, dicţ., glos.după calificare, peste 10-20-30 | May 19, 2013 |
Încercare de pronostic- distribuţia traducătorilor după calificare, situaţia dicţ. şi glosare peste 10-20-30 ani, etc.
Evident, ceea ce scriu în cele ce urmează e părerea mea proprie, pronosticul meu propriu- dar e bazat pe ceea ce văd în alte ţări, de pe acum. :
Aşa, hai să începem să dăm frâu liber fanteziei:
1. Distribuţia traducătorilor după calificare peste 10-20-30 ani, etc.
- nr. trad. cu studii univ.- fie ele de ... See more Încercare de pronostic- distribuţia traducătorilor după calificare, situaţia dicţ. şi glosare peste 10-20-30 ani, etc.
Evident, ceea ce scriu în cele ce urmează e părerea mea proprie, pronosticul meu propriu- dar e bazat pe ceea ce văd în alte ţări, de pe acum. :
Aşa, hai să începem să dăm frâu liber fanteziei:
1. Distribuţia traducătorilor după calificare peste 10-20-30 ani, etc.
- nr. trad. cu studii univ.- fie ele de traductologie, de LMA, dar şi ing., economişti, jurişti etc. va fi cam de acelaşi ordin de mărime ca şi în zilele noastre. În parte full-time, în parte part-time.
- poate că vcor exista absolvenţi ale unui învăţământ postliceal- sau cum se va numi atunci, "treapta terţiară" sau care o fi, de traductologie, cu dipl. de absolvenţi- un nr. destul de mare- dacă se introduce un asemenea învăţământ în RO.
- nr. traducătorilor FĂRĂ studii univ., sau postliceale de traductologie- va fi f. mic- se va restrânge la o mână de oameni f. buni, care au reuşit, prin studiu individual, cursuri de specializare/ calificare şi postcalificare etc. să-şi acumuleze un nivel de cunoştinţe, plus deţin un nivel de experienţă , forţă de muncă, asiduitate, ambiţie etc., astfel că pot concura fără nicio probl. cu celelalte categorii de trad., ei fiind , poate, la fel de "autorizaţi" ca şi în zilele noastre, de MJ şi/ sau MC şi/ sau M....
2. Situaţia dicţ. şi glosare peste 10-20-30 ani, etc.
Peste 5-10 ani, poate nu s-a schimbat nimic, în acest domeniu. Doar s-au înmulţit apariţiile, "reeditările îmbunătăţite" (la preţ, dar cu nimic mai mult), s-au copiat pe rupte în toate direcţiile.
Dar după 20 - 30 de ani, Poate / probabil chiar vor fi dicţ. mai bune, mai vaste decât astăzi. dacă ele nu se editează / redactează în România, atunci vor veni, cu timpul, din străinătate_ la fel cum Dicţ. juridic DE/ RO al lui Dr. Koebler a fost editat în RFG, înainte de a apărea şi în România.
Probabil că unele glosare online, bilingve sau multilingve, vor ajunge competitive cu cele printate/ pe CDROM/ Stick USB/ accesibile pe abonament, online- în sensul de a fi la fel de bune, sau mai bune chiar (??).
Iar cele slabe şi f. slabe vor dispărea- incl. Sign.ro, dict.cc, hallo, everest, glos.be, etc.pp.- dacă nu se pun la punct şi devin competitive. Şi dacă nu sunt, totodată, sponsorizate de ceva state, sau organizaţii, etc. Cum este cazul atâtor dicţ. bune din vest- dar., evident, n-au fost construite exclusiv prin aportul voluntar al participanţilor (cum se afrmă de Wikipedia-DE- care, totuşi, în fiecare an, spre crăciun, roagă să fie sponsorizată, asemenea cum ... bisericile mereu roagă, de milenii, să primească cadouri pt. construirea lor, reparaţii, acum pt. orgă, apoi pt. încălzire, etc.pp. - Dacă nu cumva Wikipedia- şi nu numai cea DE- mai are şi alţi sponzori- statele, universităţile/ organisme/ societăţi culrurale/ Academii etc.!
3. Nr. de comenzi, volumul de lucru
Poate vor exista deja traducători automaţi- sisteme capabile să trad., în diversele domenii. Dar prea sigur nu sunt de asta; doar la limbajul cel mai general şi uzual eventual. cel mult, aş zice că pot exista maşini care să facă trad. oferind iar şi iar câteva variante/ alternative de traducere a unor propoziţii sau fraze, f. interpretabile, variante din care va trebui să aleagă OMUL până la urmă ceea ce corespunde cel mai bine, după părerea lui. Asemănător cum fac CAT- tools şi astăzi, dar, desigur, mai evoluat, mai capabile, etc.
Probabil vor exista roboţi care nu mai au de loc nevoie de tastarea textelor, ci lucrează doar pe baza limbii vorbite (cum face Dragon etc. astăzi deja- cel puţin, la scrierea textului). Dacă vor fi în stare să şi citească textul tradus automat- de ce nu?? Probabil că da, ţinând cont de situaţia de astăzi la citirea automată, orală, a unor texte.
Eu tare cred că va mai fi deci nevoie de traducători, şi că ei vor avea de lucru. Poate peste 50 - 100 de ani se va schimba situaţia, dacă nu mai rămân- eventual- dacăt un nr. mult mai mic de limbi pe glob (totul în ideea că omenirea nu se autodistruge până atunci; cu atâţia nebuni nu se ştie niciodată). Iar instinctul de autoconservare-infailibil la animale, după câte ştiu- la oameni nu-i de loc infailibil, se vede. Dar extremj de puternic, totuşi!
Am impresia că softeare.-ul de la ProZ aiurează- de unde au apărut 3 postări identice aici, habar n-am! Sunt identice- de aceea o rog pe d-na LucicaA să le şteargă pe cele 2 suplimentare, dupü ce a aprobat unul; eu n-o fac, că poate dispar toate 3 deodată (mi s-a mai întâmplat ceva asemănător odată parcă, tot aici la ProZ!).
Etc.- se mai poate dezvolta departe, fanteziile Doar aşa s-a născut şi cea ce numim astăzi profeţiile lui Nostradamus, Sf. Ioan (parcă?) etc.pp.!! Iar unele nici n-o fi prea departe de realitate!
[Editat la 2013-05-19 08:19 GMT] ▲ Collapse
| | | | S_G_C
Romania
Local time: 20:22
English to Romanian
| Birouri autorizate | May 21, 2013 |
Ovidiu, si birourile de traduceri infiintate chiar de un traducator autorizat MJ?
Eu pentru un astfel de birou am lucrat.
| | | | | Birourile de traduceri | May 24, 2013 |
Serenity wrote:
Ovidiu, si birourile de traduceri infiintate chiar de un traducator autorizat MJ?
Eu pentru un astfel de birou am lucrat.
Dragă Serenity,
Cred că răspunsuri la această întrebare găsim în primul rând pe siteul Ministerului Justiţiei, la Informaţii publice > Informaţii utile > Informaţii privind calitatea de traducător şi interpret:
"Potrivit Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, instituţia competentă cu privire la autorizarea şi evidenţa traducătorilor şi interpreţilor este Ministerul Justiţiei, aşa cum rezultă şi din titlul dispoziţiei legale menţionate."
Iar printr-un click pe XII. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII. PROCEDURA ÎNREGISTRĂRII LA ORGANELE FISCALE ajungem la următorul text:
"XII. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII PROCEDURA ÎNREGISTRĂRII LA ORGANELE FISCALE
Din dispoziţiile legale rezultă că o persoană fizică, în scopul desfăşurării activităţii de traducător şi interpret autorizat în condiţiile Legii nr. 178/1997, se poate înregistra la organele financiar-fiscale ca persoană fizică autorizată (PFA).
Potrivit art. 6 alin. (7) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1054/2005, listele cuprinzând traducătorii şi interpreţii autorizaţi vor fi comunicate şi Ministerului Finanţelor Publice, în vederea impozitării persoanei fizice autorizate.
Pentru informaţii privind înregistrarea la organele financiar-fiscale, plata taxelor, impozitelor şi a altor sume datorate statului ca urmare a desfăşurării activităţii de traducător şi interpret autorizat, persoana autorizată se va adresa organelor financiar-fiscale, nu Ministerului Justiţiei."
Mai multe lucruri reies din cele de mai sus:
1. traducătorii folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti trebuie să fie autorizaţi de Ministerul Justiţiei în acest scop, iar SRLurile în cauză nu sunt. Că autonumitele "birouri de traduceri autorizate" sunt de fapt neautorizate am arătat deja şi în postarea anterioară şi cu diverse alte ocazii; faptul că uneori asociaţii acestora sunt traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei nu schimbă cu nimic faptul că birourile lor sunt neautorizate, deoarece autorizaţia o are persoana fizică, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 178/1997, nu persoana juridică (SRLul), iar autorizaţia este nominală şi netransmisibilă de pe persoana fizică autorizată pe persoana juridică neautorizată.
2. traducătorii folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti trebuie să fie în evidenţa Ministerului Justiţiei, iar SRLurile în cauză nu sunt. În evidenţă se află persoana fizică posesoare de autorizaţie, cum se poate vedea aici în Lista traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi .
3. traducătorii folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti trebuie să fie în evidenţa Ministerului Finanţelor Publice, iar SRLurile în cauză evident că nu sunt, din moment ce ele nu sunt nici în evidenţa MJ; iar MJ nu poate să comunice MFului ceva ce nu are în evidenţă.
4. "Din dispoziţiile legale rezultă", ca să cităm exact formularea MJului, că PFAul este singura formă de desfăşurare a activităţii de traducător şi interpret autorizat în condiţiile Legii nr. 178/1997. Întâmplător sau nu, iată că MJ nu pomeneşte de SRL ca formă de desfăşurare a activităţii profesiei noastre.
Probleme creează amestecul SRLurilor în desfăşurarea activităţii traducătorilor autorizaţi de Ministerul Justiţiei şi în aplicarea OMJ/ OMF 772/C/414/2009 privind stabilirea tarifelor pentru plata interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti . Asta deoarece noi, deşi avem tot dreptul să primim pentru prestaţiile noastre tarifele din ordin, dacă lucrăm prin SRLuri, nu avem cum să le impunem acestora să ne dea aceste tarife, deoarece obligativitatea de a ne plăti aceste tarife se impune numai entităţilor enumerate în ordin - care sunt aceleaşi cu cele din Legea 178/1997 şi cu cele din cuprinsul autorizaţiilor noastre. Iar "birourile de traduceri autorizate", indiferent dacă patronii lor sunt sau nu traducători autorizaţi, ele nu apar menţionate în această enumerare din ordin, de asta nu vor să ne dea tarifele de acolo, iar noi nu avem cum să le forţăm să o facă. Dar nu numai noi, traducătorii autorizaţi, ştim asta, ci şi ele, SRLurile exploatatoare, ştiu asta şi tocmai de aceea ne plătesc de mizerie, la preţuri de 2 până la 7 ori mai mici decât tarifele din ordin, care cum, că patronii lor sunt comercianţi liberi şi dau traducătorilor cât vor ei.
Aceleaşi probleme le avem şi cu clienţii privaţi direcţi: atât alte tipuri de SRLuri, deci nu de traduceri, ci cu diverse alte obiecte de activitate, precum şi persoanele fizice care vin la noi direct, fără intermediar, nu sunt menţionate în ordin şi prin urmare nu avem cum să le obligăm să ne dea tarifele din ordin; noi le cerem aceste tarife, dar nu avem nicio garanţie că le şi primim; unii clienţi acceptă să ni le achite, alţii nu; se vaită că e scump şi ori se duc în altă parte unde e mai ieftin, ori se tot ţigănesc cu noi să le lăsăm la preţ.
Cu totul altfel stau lucrurile în cazul lucrului prin birourile notariale: ele sunt în ordin, deci dacă ne folosesc ca traducători externi PFA, ele au obligaţia să ne plătească tarifele din ordin, astfel că de la ele obţinem garantat aceste tarife. Legat de asta, noi, U.N.T.A.R., ne gândiserăm iniţial la o negociere între noi, traducătorii autorizaţi, şi notari, în sensul ca ei să ne dea un onorariu procentual din onorariul pe care l-ar încasa ei de la clientul final - care e clientul lor, nu al nostru. Dar cineva dintre ei, deci tot un notar public mai isteţ ca noi, ne-a deschis ochii şi ne-a arătat că noi de fapt nu avem de negociat cu nimeni nimic, fiindcă preţurile care ni se cuvin nouă sunt cele stabilite de stat prin OMJul/ OMFul comun de mai sus şi toate entităţile la care ordinul face referire, deci inclusiv notariatele, au obligaţia să ne plătească aceste tarife. De la clientul final, notariatele ar lua peste aceste tarife, iar pe noi nu ne interesează cât; din partea noastră, să ia cât vor şi cât pot ele de mult, că nu de la noi ar lua, ci de la clientul lor.
Prin urmare, cred că acum e mai uşor de înţeles de ce noi, U.N.T.A.R., ne opintim din răsputeri să împingem traducerea de înscrisuri strict şi exclusiv înapoi la notariate, cum s-a făcut mereu decenii de-a rândul: ca să facă ele această activitate, că oricum e în competenţa lor conform legii, iar noi să muncim prin ele, deci nu prin SRLuri şi nici direct pentru clienţi persoane fizice şi juridice de drept privat: fiindcă numai şi numai notariatele, ca entităţi menţionate în ordin, ne dau garantat tarifele din ordin, în timp ce de la clienţi SRLuri şi persoane fizice nu numai că nu există nicio garanţie că obţinem aceste tarife dacă le cerem, ba dimpotrivă, practica a demonstrat că acest lucru e din ce în ce mai greu. Şi e lesne de înţeles şi de ce SRLurile urmăresc să bage vrajbă şi zâzanie între noi şi notariate şi fac totul pentru separarea noastră şi a activităţii noastre, a traducătorilor autorizaţi, de instituţia şi activitatea notariatului: ca să nu mai avem termen de comparaţie, să nu vedem că notariatele ne plătesc mult mai bine şi pentru ca astfel ele, SRLurile să ne poată exploata şi plăti de mizerie cum vor ele.
Tocmai de aceea, noi, care ne cunoaştem foarte bine interesul profesional, ne solidarizăm categoric şi făţiş cu notariatele şi nu cu SRLurile exploatatoare; tocmai de aceea, spre binele şi în interesul profesiei noastre şi nu în detrimentul ei, susţinem lucrul exclusiv prin notariate în ce priveşte efectuarea traducerilor de înscrisuri pt. clienţi persoane fizice de drept privat. Considerăm că numai împreună cu notarii publici putem face treaba bună, iar noi, cum ziceam, numim acest lucru colaborare interprofesională reciproc-avantajoasă. De asta pe noi n-o să ne convingă nimeni în vecii vecilor să acţionăm în vreun fel împotriva notarilor publici şi nici împotriva celorlalte profesii juridice; dimpotrivă, noi le susţinem în orice, noi suntem de partea lor oricând şi le suntem veşnic recunoscători că numai datorită lor existăm ca profesie şi numai datorită lor mâncăm o pâine mai bună şi mai mare şi tocmai de asta, noi niciodată nu o să muşcăm mâna care ne hrăneşte.
[Bearbeitet am 2013-05-24 05:58 GMT]
[Bearbeitet am 2013-05-24 06:00 GMT]
| | | | | tarife garantate? | May 24, 2013 |
Dragă Ovidiu,
la o primă lectură, mi se pare că pledoaria ta pentru notariate este oarecum justificată, fiind vorba despre garantarea preţului, deşi eu în trecut ţi-am mai răspuns de ce nu sunt de acord cu această variantă şi de ce prefer independenţa totală.
Mă întreb însă, dacă chiar este aşa cum scrii:
a) dacă chiar fiecare notariat îţi garantează preţurile din lege,
b) dacă aceste preţuri sunt o contravaloare justă a muncii ... See more Dragă Ovidiu,
la o primă lectură, mi se pare că pledoaria ta pentru notariate este oarecum justificată, fiind vorba despre garantarea preţului, deşi eu în trecut ţi-am mai răspuns de ce nu sunt de acord cu această variantă şi de ce prefer independenţa totală.
Mă întreb însă, dacă chiar este aşa cum scrii:
a) dacă chiar fiecare notariat îţi garantează preţurile din lege,
b) dacă aceste preţuri sunt o contravaloare justă a muncii pe care o depui pentru notariatele respective.
(Nu prea văd - din punctul de vedere al unui client final - care este mare diferenţă dintre un SRL exploatator şi un notar, din moment ce ambele entităţi sunt interpuse şi câştigă pe spatele tău, fără să aibă vreo contribuţie, dar asta este altă poveste.)
Motivul pentru care mă amestec este acesta: Se ştie că respectul pentru lege este sfânt în Germania. Oare? Tocmai o lege ca cea la care te referi, garantează nişte venituri pentru traducători şi interpreţi în Germania. Ştii şi tu că este vorba despre JVEG. Această lege "garantează" un anumit nivel al onorariilor - cum sunt denumite aici - pe care le primesc traducătorii şi interpreţii juraţi din partea tribunalelor şi a poliţiei. Iată că tocmai cei care sunt puşi să vegheze asupra respectării legii şi tocmai acolo unde există o cultură a respectului pentru lege o încalcă, fără să clipească. Citeşte aici: http://www.handelsblatt.com/politik/deutschland/dolmetscher-dumpingpreise-bei-der-polizei-seite-all/8216582-all.html
Aşa că am mari îndoieli cu privire la garantarea fără excepţie a preţurilor pentru traducători de către notarii din România. ▲ Collapse
| | |
|
|
|
| Despre obţinerea garantată a preţurilor din OMJ | May 26, 2013 |
Susanna & Christian Popescu wrote:
Dragă Ovidiu,
la o primă lectură, mi se pare că pledoaria ta pentru notariate este oarecum justificată, fiind vorba despre garantarea preţului, deşi eu în trecut ţi-am mai răspuns de ce nu sunt de acord cu această variantă şi de ce prefer independenţa totală.
Dragă Christian,
Aşa este, cunosc punctul de vedere, din postări mai vechi. În Germania sau alte ţări o fi ok, dar în România independenţa totală evident că ne-ar face şi mai mult rău şi, tocmai fiindcă nu ar avea cine să ne apere, inclusiv de noi înşine, precis am ajunge să câştigăm chiar şi mai prost ca acum. Adică eu unul sunt convins că dacă am avea independenţă totală, adică dacă am lucra absolut singuri, deci nici prin "birourile de traduceri autorizate", nici prin notariate şi de asemenea şi fără tarife stabilite de stat, mereu s-ar găsi clienţi să se ţigănească mereu cu noi să dăm preţurile mai jos şi precis că s-ar găsi chiar printre noi traducători autorizaţi care să cedeze acestor presiuni sau care chiar ar oferi preţuri mai joase ca să fure clienţii concurenţei, deci care ar face dumping de bună voie şi toată piaţa s-ar strica, adică exact ca acum sau mai rău.
Mă întreb însă, dacă chiar este aşa cum scrii:
a) dacă chiar fiecare notariat îţi garantează preţurile din lege,
b) dacă aceste preţuri sunt o contravaloare justă a muncii pe care o depui pentru notariatele respective.
(Nu prea văd - din punctul de vedere al unui client final - care este mare diferenţă dintre un SRL exploatator şi un notar, din moment ce ambele entităţi sunt interpuse şi câştigă pe spatele tău, fără să aibă vreo contribuţie, dar asta este altă poveste.)
a) Măcar teoretic aşa ar trebui să stea lucrurile: fiecare notariat să plătească garantat traducătorului extern tarifele stabilite prin OMJ. Sau să internalizeze traducătorul, deci să-l angajeze ca traducător intern cu contract individual de muncă, de asemenea absolut legal, şi atunci notariatul ar ieşi mai ieftin decât să plătească un traducător extern la preţurile stabilite prin OMJ. Asta este rentabil doar pe limbi de largă circulaţie, că pe ele vin lucrări multe şi dese. Pe limbi rare, evident că nu este rentabil pentru notariat să aibă traducători angajaţi.
b) Dacă preţurile stabilit prin OMJ sunt o contravaloare justă a muncii depuse pentru notariate? Depinde ce înţelegem prin contravaloarea justă, sau mai bine zis la ce ne raportăm.
Dacă ne raportăm la preţurile din străinătate, există ţări unde sunt preţuri mai mici decât acestea, mai ales în ţările slab dezvoltate şi în curs de dezvoltare, deci ale noastre sunt mult mai bune şi ne bucurăm de ele; dar ştim de asemenea există ţări în care există preţuri mai mari decât acestea de la noi, în special ţările dezvoltate şi foarte dezvoltate din UE, USA, Canada etc., însă trebuie să ţinem cont că acolo, în acele ţări, şi costurile vieţii sunt de multe ori mult mai mari decât la noi în România. Şi de asemenea trebuie să ne fie clar că în România, datorită unei multitudini de factori, este aproape imposibil să obţinem vreodată de la clienţi preţuri asemănătoare cu cele din ţările foarte dezvoltate. Excepţiile sunt excepţii şi sunt rare.
Dacă ne raportăm strict la piaţa internă, categoric că aceste preţuri stabilite de stat sunt în prezent cele mai bune, deoarece sunt (uneori chiar mult) mai mari faţă de cele pe care le primim de la "birourile de traduceri autorizate" şi de asemenea de regulă sunt mai mari decât preţurile pe care le putem scoate singuri de la clienţii finali. Cu alte cuvinte, având în vedere posibilitatea cvasiinexistentă să primim preţuri mai bune pe piaţa liberă şi concurenţială, este absolut normal să alegem varianta mai bună de a impune lucrul obligatoriu la preţurile mai mari stabilite de stat, dar pe care le putem scoate obligatoriu numai de la entităţile din OMJ - deci de la notariate.
Iar celor care spun că nu eşti obligat să lucrezi pentru clienţi din România, eu le spun că mie cel puţin lucrul pe piaţa externă nu îmi aduce cine ştie ce. Mi-am luat şi eu cod fiscal din ăla cu RO în faţă, deci mi-am făcut înregistrare pt. prestări servicii intracomunitare în momentul în care mi-a venit o propunere de colaborare de la un birou din Bonn pe traduceri GE-RO, birou care era în căutarea unui traducător cu româna ca limbă maternă şi altă direcţie nu îl interesează; până acum colaborarea a fost ok, în sensul că mi-au trimis texte în domeniul medical veterinar, de plătit plătesc 0,07 Euro/ cuvânt cât le-am cerut şi nu se ţigănesc, până acum au plătit ok, deci nu sunt rău platnici sau de astea, însă româna la ei fiind limbă rară, şi lucrările pe ea vin rar, deci nu mă aleg cu mare lucru. Iar la aplicaţii la alte joburi externe, pot să spun că am acelaşi noroc ca Serenity, adică uneori mai prind ceva, dar alteori aplic şi nu iese nimic; iar la joburi potenţiale nici atât, că la astea aplici, te bagă într-o bază de date şi primeşti de lucru la paştele cailor.
Prin urmare, dacă nu ar fi unii notari şi avocaţi care să-mi dea de lucru intern, eu precis aş muri de foame. Numai datorită lor nu doar că supravieţuiesc, ci chiar o duc relativ bine şi atât timp cât vor fi ei şi îmi vor da de lucru, o să fie mereu ok. Problema e că clienţii prin ele sunt în continuă scădere, fiindcă mulţi merg direct la SRLuri, unde e de câteva ori mai ieftin, iar SRLurile îşi fac şi publicitate foarte puternică; notariatele nu au cum să facă nici una nici alta: nici să lase onorariile în los sub cele stabilite de stat, nici să-şi facă publicitate, fiindcă legislaţia profesională le interzice acest lucru; deci dacă notarii pierd clienţi care întreabă la ei de traduceri, automat îi pierdem şi noi, traducătorii autorizaţi care colaborăm cu notariatele. De aia ne agităm şi vrem cu orice preţ exclusivitate pentru notariate la efectuarea şi legalizarea traducerilor de înscrisuri pt. clienţi privaţi.
Referitor la cele din paranteză: o da, există diferenţe şi sunt imense; categoric că notariatul ne-ar aduce numai binefaceri dacă am lucra prin el:
1. Notariatele ne folosesc legal, în timp ce "birourile de traduceri autorizate", cum am mai arătat deja, ne folosesc la limita legalităţii. Deci notariatele nu câştigă pe spatele nostru fără să aibă nicio contribuţie; în primul rând, notariatele de fapt sunt îndreptăţite la acest câştig, care e pe munca lor, nu pe a noastră, având în vedere că din 1950 încoace, ele au prin lege efectuarea traducerilor de înscrisuri în competenţa lor; deci noi suntem doar forţa lor de muncă şi avem obligaţia să le servim conform legii; noi nu servim gratuit notariatele, ci ele ne plătesc pentru asta şi ne plătesc foarte bine.
2. În al doilea rând, nu numai noi, ci şi notariatele lucrează tot la preţuri stabilite de stat, spre deosebire de SRLuri, care îşi fac ele preţurile cum vor şi adesea lasă la ele de asemenea cum vor; de fapt, teoretic şi notariatele îşi stabilesc singure preţurile, dar nu mai jos de onorariile lor minimale stabilite de stat prin OMJ, cu consultarea UNNPR. Deci dacă de la SRLul exploatator clientul mai poate obţine reduceri de preţ - care de cele mai multe ori sunt tot pe spinarea noastră, a traducătorilor, nu din profitul SRLului - la notariat clientul nu se poate ţigăni, că notariatul nu lasă preţul mai jos de onorariul minimal, aşa că nu se pune problema acordării de reduceri nici pe spinarea notarului, nici a traducătorului. Deci notariatul are o contribuţie pozitivă, în sensul că ţine propriul preţ sus şi implicit îi ţine şi traducătorului preţul sus.
3. Intermedierea asta avantajoasă îl scuteşte pe traducătorul autorizat să aibă de-a face direct cu clientul, care s-ar putea ţigăni cu el şi astfel ar scoate mai puţin direct de la client decât de la notariat. Şi nu e doar o presupunere teoretică, e o realitate demonstrată de practică.
4. Altă contribuţie pozitivă a notariatului este scutirea traducătorului autorizat de cheltuieli, deranj, munci şi răspunderi inutile. Astfel, clienţii lasă actele la tradus la notariat şi ridică traducerile tot de la notariat, în timpul programului de lucru al notariatului. Asta înseamnă că:
a) traducătorul nu mai este deranjat acasă la orice oră cum îi vine clientului pe chelie şi nici nu trebuie să aibă un birou propriu, adică asta înseamnă scutirea traducătorului autorizat de cheltuieli cu chirie, utilităţi, salarizare personal auxiliar, dotare cu aparatură de birou necesară, internet, telefonie etc.; notariatul are toate astea;
b) traducătorul nu mai este deranjat la telefon şi ţinut din muncă de client cu tot felul de întrebări cicălitoare; nu o dată mi s-a întâmplat să mă sune lume când lucram la maximă urgenţă, eram superobosit, stresat, presat de timp etc. şi ei mă întrerupeau din lucru, îmi distrăgeau atenţia şi mă cicăleau cu tot felul de tâmpenii şi aberaţii; sigur, o secretară ar rezolva această problemă a relaţiilor telefonice cu clienţii, dar ea trebuie plătită; de ce să plătească traducătorul, în loc clientul să se adreseze entităţii legalmente competente, respectiv biroului notarial, unde să fie lămurit de secretarele notariatului, care de jure oricum au în competenţă şi această activitate?
c) uneori clienţii întreabă lucruri care nu au legătură strict şi exclusiv cu traducerea, ci cu redactarea şi autentificarea şi utilizarea diverselor acte etc. Păi noi, traducătorii autorizaţi, care majoritatea nu suntem şi jurişti, nici nu avem competenţa şi nici calitatea şi nici cunoştinţele necesare să răspundem la aşa ceva; unele chestii le mai ştim şi noi, dar normal asemenea solicitări intră la consultanţă notarială, un serviciu notarial distinct, de asemenea taxabil conform onorariilor notariale stabilite de stat la 50 lei ora plus TVA; deci pentru aşa ceva, clienţii clar la notariat ar trebui să se adreseze şi să şi plătească, deci categoric nu la noi;
d) conform legislaţiei în vigoare, dacă actul de tradus contravine legii sau bunelor moravuri, notarul public refuză legalizarea traducerii; în situaţii din astea însă, este foarte posibil ca partea să refuze şi plata traducerii, adică noi să muncim degeaba; dacă partea se duce direct la notariat şi depune acolo actul de tradus, notariatul face ceea ce noul proiect de regulament la Legea nr. 36 numeşte "calificarea actelor" anterior traducerii, deci traducătorul nu munceşte degeaba, traducerea se efectuează numai dacă notariatul consideră că înscrisul-sursă e ok şi îl dă traducătorului în lucru, adică nu se mai pune carul înaintea boilor; iar dacă partea stăruie cu efectuarea şi legalizarea traducerii în cazuri din astea, să stăruie tot la notariat în calitate de entitate legalmente competentă, nu la noi; noi nu avem mijloacele legale necesare să contracarăm aşa ceva; notarul în schimb îi dă părţii încheiere de respingere şi partea n-are decât dacă vrea s-o conteste în instanţă;
e) altă problemă este efectuarea traducerilor în extras: ele se pot face, însă numai dacă bucata de înscris dorită de parte a fi tradusă constituie într-adevăr un extras, deci părţile extrase să nu denatureze conţinutul integral al înscrisului; deci din nou e vorba de calificarea actului de tradus, respectiv a părţilor extrase din el, ceea ce noi nu avem nici cunoştinţele şi nici calitatea necesară să o facem, ci notariatul trebuie să facă asta; deci categoric că partea trebuie să se ducă din prima la notariat cu actul la tradus şi nu să vină la noi, la traducătorii autorizaţi;
f) notariatul ne scuteşte de obligaţia de a ţine noi arhivă şi de a ne umple casa cu hârtii, fiindcă traducerile legalizate au statutul de acte notariale, deci se păstrează în arhiva notariatelor; notarul public are dreptul să elibereze copii legalizate după orice acte notariale din arhiva sa, deci şi după traducerile legalizate; prin urmare, noi nu protestăm împotriva acestei prevederi exprese din noul proiect de regulament la Legea nr. 36, fiindcă aşa ceva se aplică şi în prezent şi este absolut legal şi corect, ba mai mult decât atât: şi o astfel de prevedere ne avantajează tot pe noi, pe traducătorii autorizaţi; câţi dintre noi nu s-au tot confruntat cu clienţi şmecheri care după nu ştiu câte săptă-luni, ba uneori şi după ani de zile, vin cu tupeu la tine şi zic că le-ai făcut deja traducerea la actul X şi se ţin de capul tău să le-o scoţi la imprimantă ori la preţ de exemplar în plus, ori moca şi să plătească ei numai legalizarea la notariat. Ei bine, eu am evitat de astea cât am putut; eu mereu le zic clienţilor, anterior efectuării unei traduceri, că au posibilitatea să primească o traducere legalizată în mai multe exemplare, dintre care 1 exemplar plus 1 pt. arhiva notariatului taxez la preţ de prim exemplar, adică la 35 lei, iar restul 10 lei pagina pt. fiecare exemplar de traducere în plus; de altfel, şi legalizarea la notariat se taxează diferenţiat, la 37,20 lei pt. 1 plus 1 pt. notariat, iar restul în plus la 6,20 lei fiecare; dar toate exemplarele trebuie legalizate deodată, sub acelaşi nr. în registrul notarial, altfel orice legalizare ulterioară se consideră, pe bună dreptate, document nou; deci este nesimţire din partea clientului să vină ulterior, uneori şi după o grămadă de vreme, să ceară unul sau mai multe exemplare de traducere la preţ de exemplar în plus sau chiar moca; aşa, la notariat i s-ar zice că aşa ceva nu se poate şi ori primeşte o copie legalizată la preţ de copie legalizată, adică minim 3,5 lei pagina plus TVA, iar dacă partea stăruie şi vrea încă unul sau mai multe exemplare originale de traducere, şi de regulă aşa se întâmplă, păi partea va fi obligată să le plătească la preţ de prim exemplar, deci ca şi cum atunci s-ar face prima dată traducerea, preţ din care automat noi ne primim partea noastră, că notariatul ne-ar da actul din nou la tradus;
g) referitor la programul de lucru, clientul nu ne-ar mai deranja când vrea el, ci s-ar duce la notariat pentru depunerea şi ridicarea actelor şi traducerilor aferente în timpul programului notariatului; nu ne-ar mai cicăli pe noi seara târziu că vrea traduceri urgente până mâine dimineaţă, nu ne-ar mai cicăli în weekenduri, de sărbători legale etc.; şi fiindcă tot veni vorba de sărbători: ştim cu toţii că majoritatea notariatelor, pe bună dreptate, se închid în această perioadă, mai ale între Crăciun şi Anul Nou, între Paşte şi 1 Mai sau viceversa, care cum cade; vin clienţi la noi, la traducători şi vor traduceri legalizate, iar traducătorul autorizat trebuie să se facă luntre şi punte să găsească un notariat deschis unde să poată duce traducerea la legalizat; dacă partea ar fi obligată să ducă actele la tradus la notariat şi nu la traducător, s-ar rezolva şi cu asta, în sensul că traducătorul autorizat ar şti unde să ducă traducerea la legalizat: la notariatul care i-a dat-o în lucru, pe care n-are decât să-l caute partea, că e strict interesul ei să-şi găsească notariat deschis de sărbători; deci traducătorul autorizat ar scăpa şi de grija şi de corvoada asta, plus prin notariat partea ar plăti tarif majorat de sărbători, din care şi traducătorul ar primi bani în plus;
h) alt avantaj ar fi câştigarea de timp de către traducător: dacă vine clientul la tine să-ţi lase traducerea, tot la tine vine şi să o ridice; deci trebuie să te duci cu ea la notariat la legalizat, să stai acolo până e gata şi să mai faci un drum să te întorci acasă; iar după aia, deşi îţi zice clientul la telefon, când îl anunţi că e gata, că vine după traducere în 10 minute, vine peste 50 de minute sau când vrea el; dar poate ai treabă, trebuie să mergi altundeva, nu să stai acasă după client să vină să-şi ia traducerea când vrea el şi să-ţi strice programul; aşa, s-ar duce la notariat în timpul programului şi pe tine, traducătorul, te doare la bască; iar dacă traducerea e prin SRL, având în vedere că practica încheierilor în alb este ilegală, mai trebuie să mai faci drumuri să plimbi hârtiile şi la SRL; pe când aşa, clientul lasă actele la notariat, notariatul are tot ce-i trebuie ca aparatură de birou, deci scanează actele, ţi le trimite pe mail şi te scuteşte de un drum; duci traducerile la notariat când e gata, acolo vezi originalele, vizezi copia lor, semnezi, ştampilezi etc., tot ce trebuie să faci; apoi te cari, nu mai pierzi timp să mai stai până e gata legalizarea cu totul, deci câştigi timp, mai ales la acte multe; sau dacă mergi şi iei actele de la notariat în lucru, notariatul, până ajungi la el, îţi face gratuit şi copiile xerox aferente ce trebuie vizate, deci când e gata traducerea, le capsezi de traducere şi faci vizarea de acasă, deci la notariat când te duci, doar dai totul în folie şi te cari, nu stai mai mult de 1 minut pt. asta; deci adevărata celeritate de care fac atâta caz SRLurile, de fapt tot la lucrul prin notariat se obţine, şi anume legal, fără încheieri în alb şi alte mânării;
i) plata prin notariat de asemenea este mult mai avantajoasă: la notariat totul se plăteşte urgent, nu merge vrăjeala ca la firme, cu facturi la 30, 60 sau n-şpe mii de zile; nu, la notariat plata trebuie să fie în ziua actului notarial, ori că e în numerar, ori că e prin bancă; prin bancă mai acceptă uneori cu chiu şi vai plata cel mult a doua zi; deci notariatul primeşte bani pe loc de la client, iar asta înseamnă că îi dă pe loc sau oricum în termen foarte scurt partea lui traducătorului autorizat, nu îl tărăgănează zile în şir sau luni de zile ca multe din SRLuri, care zic traducătorului că nu au de unde să-i dea banii, deoarece clientul lor final plăteşte factura după un nr. X de zile; ba mai mult, de multe ori notariatul îţi dă plata la fiecare lucrare şi pune banii de la el chiar înainte de a lua banii de la clientul său; sigur, dacă traducătorul vrea, poate să-i facă notariatului o factură pe lună şi notariatul să-i plătească tot odată, să nu emită omul facturi pt. fiecare hârtie în parte; pe act oricum s-ar trece obligatoriu în încheiere onorariul notariatului, cu factura/ OPul/ bonul fiscal cu care acesta a încasat banii, deci traducătorul nu ar avea nicio treabă.
5. Chiar şi în prezent, ceea ce spun mai sus se aplică, adică notariatele dornice să ne ajute să mâncăm o pâine, dacă au clienţi care întreabă de traduceri, nu îi trimit direct la noi, la traducători, sau la SRL, ci le iau actele la clienţi şi ni le dau nouă în lucru la preţurile noastre maxime; noi tăiem chitanţe şi facturi pe client, iar notariatul taxează doar legalizarea, deci în prezent notariatul nu se alege cu nimic din efectuare, în schimb nouă tot ne ţine preţul sus. Acelaşi lucru ar fi şi în viitor, doar că traducerile s-ar scumpi, în sensul că peste noi, notarii ar pune preţ cât ar vrea, deci plusul ăla nu ar fi de la noi, ci de la parte, de la clientul final, de la care şi noi şi notarii am scoate împreună cât am putea de mult. Noi la asta vrem să ajungem.
Motivul pentru care mă amestec este acesta: Se ştie că respectul pentru lege este sfânt în Germania. Oare? Tocmai o lege ca cea la care te referi, garantează nişte venituri pentru traducători şi interpreţi în Germania. Ştii şi tu că este vorba despre JVEG. Această lege "garantează" un anumit nivel al onorariilor - cum sunt denumite aici - pe care le primesc traducătorii şi interpreţii juraţi din partea tribunalelor şi a poliţiei. Iată că tocmai cei care sunt puşi să vegheze asupra respectării legii şi tocmai acolo unde există o cultură a respectului pentru lege o încalcă, fără să clipească. Citeşte aici: http://www.handelsblatt.com/politik/deutschland/dolmetscher-dumpingpreise-bei-der-polizei-seite-all/8216582-all.html Aşa că am mari îndoieli cu privire la garantarea fără excepţie a preţurilor pentru traducători de către notarii din România.
Am citit cu mult interes materialul; pe scurt, să ştie şi colegii nevorbitori de germană despre ce este vorba: deşi există o lege federală în Germania, JVEG, care garantează nişte onorarii fixe pentru traducătorii juraţi, respectiv de 55 euro ora de interpretariat şi de minim 1,25 euro şi maxim 4 euro (cazuri de texte foarte dificile, foarte greu lizibile etc.) rândul de 55 de bătăi la traducerile scrise, chiar entităţile menţionate de legea JVEG, la nivel de land, plătesc interpreţii sub aceste tarife; mai ales Poliţia, care ar trebui să vegheze la respectarea legilor, se pare că este prima care încalcă această lege şi negociază individual tarife cu interpreţii, evident mai mici decât cele din lege.
Deci ideea e că nu există garanţia că îţi primeşti banii garantaţi de lege, ceea ce este foarte aiurea; articolul prezintă un caz al unei interprete care a ţinut morţiş să primească onorariul cuvenit de 55 euro pe oră plus cheltuieli de deplasare, parcă; şi cum Poliţia voia să-i dea doar 38 euro pe oră, a apelat la un avocat şi a avut câştig de cauză: şi-a primit banii în cele din urmă. Însă cred că e evident că ăsta e un câştig de moment, adică şi-a primit banii de data asta, dar nu e şi un câştig pe termen lung, fiindcă tare cred că e foarte puţin probabil ca Poliţia să îi mai dea de lucru interpretei în cauză şi pe viitor şi să nu cheme pe altcineva care acceptă preţuri mai joase prin contract individual pe bază de negociere.
Într-adevăr asta e o mare mizerie, dar dacă nu ar fi legea şi tarifele din ea, ar fi şi mai rău, în sensul că legea existentă chit că nu s-o respecta mereu şi s-o încălca în X% din cazuri, dar tot se mai şi aplică; pe când dacă nu-i nicio lege, atunci chiar că în 100% din cazuri nu are ce să se aplice, deci traducătorii ar fi efectiv la mâna celor care solicită serviciile lor.
Există însă o diferenţă între relaţia traducătorilor juraţi din Germania şi Poliţie, pe de o parte, şi relaţia pe care o dorim aici în România între traducătorii autorizaţi şi birourile notarilor publici, în sensul că Poliţia este o instituţie a statului care primeşte un anumit buget de la stat, buget care în perioada asta de criză şi austeritate a tot fost diminuat, deci Poliţia germană strânge şi ea cureaua cum poate şi reduce şi ea din cheltuieli de unde poate; birourile notariale nu primesc buget de la stat, ele banii pe traduceri îi scot de la clienţii finali privaţi, care nu au cum să cârcotească împotriva preţurilor notariatelor, fiindcă toată lumea ştie că la notariat nu te poţi ţigăni la preţ că oricum nu-ţi lasă sub onorariul minimal. E criză, lumea n-are bani, nici clienţii ăştia privaţi nu stau toţi grozav cu banii, dar dacă vor acte notariale, e musai să pună banii jos.
Deci e evident că e cel mai avantajos pentru noi aici în România de lucrat prin notariate, pentru toate considerentele de mai sus şi multe altele, adică noi să traducem exclusiv prin notariate, notarii să îşi ţină preţul sus şi la efectuarea şi la legalizarea traducerii şi automat ar ţine astfel sus şi preţul nostru şi împreună am scoate cât am putea de mult de la clienţii persoane fizice şi juridice de drept privat. Altfel precis o să ajungem să murim de foame, ba unii dintre noi deja au şi ajuns la asta şi abia îşi duc zilele, după cum scriu pe net. Obligatoriu trebuie să facem ceva, musai ceva trebuie să se schimbe, iar noi credem că asta şi numai asta e schimbarea cea bună: efectuarea şi legalizarea traducerilor de înscrisuri pentru clienţi privaţi exclusiv de către birourile notariale.
[Bearbeitet am 2013-05-26 07:46 GMT]
| | | | | parerea mea :) | May 27, 2013 |
Dragi colegi,
Cu toate ca am pus de ceva vreme in cui activitatea de traducator, urmaresc cu interes discutiile ciclice despre preturi, noutati etc.
Citind comentariile lui Cristian, mi-am dat seama ca multi ne dorim acelasi lucru. O piata stabila, niste tarife decente, recunoastere profesionala etc.
Discrepantele intre ceea ce ar trebui sa fie si ceea ce este de fapt, se datoreaza evident situatiei actuale din Romania + situatiei globale. Fiecare trage sa-si realizeze v... See more Dragi colegi,
Cu toate ca am pus de ceva vreme in cui activitatea de traducator, urmaresc cu interes discutiile ciclice despre preturi, noutati etc.
Citind comentariile lui Cristian, mi-am dat seama ca multi ne dorim acelasi lucru. O piata stabila, niste tarife decente, recunoastere profesionala etc.
Discrepantele intre ceea ce ar trebui sa fie si ceea ce este de fapt, se datoreaza evident situatiei actuale din Romania + situatiei globale. Fiecare trage sa-si realizeze veniturile (in felul in care poate) si multi viseaza la situatia ideala.
E usor sa vorbesti teoretic cand esti intr-o situatie financiara buna, cand ai prins un tren (oricare ar fi acela). E mai greu sa implementezi strategii cand stomacul cere si nu ai ce sa-i dai.
Ar fi frumos, daca cei plecati din tara, s-ar intoarce si ar implementa know-how-ul din tarile in care au fost. Ar fi interesant de vazut daca ar putea implementa ce au vazut si invatat in alte tari.
Pana atunci, fiecare se descurca cum poate.
Se pare ca in Romania s-a ajuns atat de departe, incat oamenii isi doresc sa fie angajati, sa castige mai putin, pentru mai multa siguranta.
In afara de asociatia din Cluj, care se comporta cat de cat ca o asociatie care urmareste interesul traducatorilor, nu am vazut miscari de trupe care sa promita ceva in Romania.
Ar fi necesare forte proaspete, din afara, cu putere de munca/lupta, cu bani pusi deoparte pentru lunile sau anii de situatie instabila ce vor urma. Oameni dispusi sa se implice in politica, pentru ca doar asa se poate schimba ceva in mod efectiv. Cu vorbele noastre de pe net nu se intampla nimic.
Pana atunci, toate discutiile acestea sunt lipsite de fond
Cu drag,
Cristina ▲ Collapse
| | | | S_G_C
Romania
Local time: 20:22
English to Romanian
| Şi părerea mea | May 29, 2013 |
Sunt în destulă parte de acord cu Cristina. Am recitit unele mesaje mai vechi, de-ale mele, de-ale colegilor.
Dezordinea existentă în momentul de faţă pe piaţa traducerilor din România este în defavoarea cel puţin a unora dintre traducători. Cum spuneam, unele combinaţii de limbi au devenit atât de uzuale, încât oferta este mult superioară cererii. Asta am observat eu, în periplul meu zilnic pe Internet, în căutare de direcţii şi clienţi.
Nu ştiu... See more Sunt în destulă parte de acord cu Cristina. Am recitit unele mesaje mai vechi, de-ale mele, de-ale colegilor.
Dezordinea existentă în momentul de faţă pe piaţa traducerilor din România este în defavoarea cel puţin a unora dintre traducători. Cum spuneam, unele combinaţii de limbi au devenit atât de uzuale, încât oferta este mult superioară cererii. Asta am observat eu, în periplul meu zilnic pe Internet, în căutare de direcţii şi clienţi.
Nu ştiu cum arată realitatea colegilor mai puţin norocoşi, poate ar trebui să scrie şi ei mai des pe aici. Din realitatea mea, pot spune că am dat curs unei idei şi am trimis, într-o singură zi, vreo... 300, poate chiar mai bine, de propuneri de colaborare. Am primit un singur răspuns, şi acela negativ. O fi fost ideea proastă, cine ştie.
M-am gândit la ceea ce mi s-a spus aici, mai demult: există de muncă pentru toată lumea, trebuie doar să o găseşti. Încă n-am găsit-o, dar... mai am speranţă. ▲ Collapse
| | | | S_G_C
Romania
Local time: 20:22
English to Romanian
| Si in 2015... | Nov 11, 2015 |
Doru Voin wrote:
Afirmația ta este probabil încă valabilă pentru unii traducători și pentru unele „agenții”, dar nu este nicidecum o regulă. Mai degrabă cred că, odată cu „liberalizarea” accesului la informație, această situație (colaborări la preţul de 10-12 RON pe pagină) este mai degrabă o excepție, pentru traducători care fie sunt la început de carieră, fie fac asta doar în timpul liber.
Doru
[Edited at 2010-04-24 10:00 GMT]
Afirmatia este perfect valabila si acum, in 2015, din partea mai multor agentii sau "agentii", inclusiv din partea celor cu review-uri bune si foarte bune. Nu este nicio exceptie, indiferent de anii de experienta.
| | | | | Pages in topic: < [1 2 3] | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » pret standard pe cuvant-sursa | Wordfast Pro | Translation Memory Software for Any Platform
Exclusive discount for ProZ.com users!
Save over 13% when purchasing Wordfast Pro through ProZ.com. Wordfast is the world's #1 provider of platform-independent Translation Memory software. Consistently ranked the most user-friendly and highest value
Buy now! » |
| | Trados Studio 2022 Freelance | The leading translation software used by over 270,000 translators.
Designed with your feedback in mind, Trados Studio 2022 delivers an unrivalled, powerful desktop
and cloud solution, empowering you to work in the most efficient and cost-effective way.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
